O serata in oras

Intr-o minunata zi cand nu aveam ce face (la munca) iar banii imi lipseau cu desavarsire ,primesc un telefon de la un drag prieten ce locuia in Piatza Romana si care ma invita la o mica beutura racoritoare.
Imi strang lucrurile de pe birou , imi mint colegele de servici si pornesc spre el grabit.
Ajung la tipul respectiv sun la interfon , incuietoarea buzzuie , imping usa si urc spre apartament.Intru ,ne salutam prieteneste,ma descalt,dam drumu la niste muzica de calitate si ne asezam tacticos cu un suc de hamei proaspat scos din frigider si pornim o discutie filosofica infocata despre o panza de paianjen lasata in paragina ,in coltul camerei, de fostul ei chirias.

Dupa un timp,obositi de atata filosofeala de balta , reusim sa cadem de comun acord ca ar trebui sa cautam un chirias intr-o locatie mai potrivita (pentru acea panza solitara) dar unde am putea degusta in continuare acel delicios suc de hamei.Si astfel pornim spre o locatie potrivita din centrul istoric.

Ne asezam tacticos la bar si comandam fiecare cate un energizant Timisoreana cautand din priviri prin colturile barului chiriasul corespunzator,dar fara succes.Dupa inca cateva sticle de beutura si aberatii prietenesti , privirea incepe sa ni se incetoseze.Dezamagiti de nereusita noastra ne lasam pagubasi,mai comandam o bere (ca sa ne inecam amarul) si revenim la o discutie mai veche despre cate bete de chibrit intra intr-o cutie de bere.

La un momendat amicul meu dispare la buda iar eu raman singur la bar incercand sa par interesat de un tablou cam stramb asezat.
Dupa ce revine , mai bagam cateva shoturi de tequila si niste beri iar situatia se mai animeaza si ne gandim noi ca ar fi cazul sa luam o pauza de la aceasta incredibila Simfonie a Sticlelor si sa ne mutam la terasa suficient de repede incat sa nu reinceapa "concertul" fara noi.Ne strangem catrafusele ne luam de pe tejghea "aperitivele" si iesim din "sala" tantosi ca niste mari artisti de opereta ce eram la ora respectiva.
Ochim un locusor comfortabil si incercam se ne deplasam , eu primul si amicul meu in spate.Eu , mai sprinten de picior fiind,ajung primul la destinatia stabilita si ma uit in spate dupa tovarasul ce ma acompania in aceasta minunata seara de vara(se facuse seara intre timp).Nu intorc bine capul cand aud un dezacord "instrumental" destul de neplacut si deranjant.
Speriat,observ cum amicul meu sta intins cu nasul in podeaua de lemn a terasei(intr-o pozitie dizgratioasa) , cu lucrurile imprastiate in jurul lui si cu un picior pe o masa....uimitor cu instrumentul(sticla) tinut intr-o pozitie bizara ,dar intact.
Eu , ca un prieten bun ce sunt, primul lucru pe care il fac este sa pufnesc intr-un hohot de ras(care probabil se auzea de la cotul strazii) si pornesc sa-mi ajut colegul de "scena" sa iasa din aceasta situatie jenanta cat mai repede.
Imi este inmanat instrumentul si incerc sa-l ridic,dar dintr-o data amicul(care se simta lezat de aceasta patanie deloc placuta) se ridica in picioare cu o viteza incredibila si se autopropulseaza(tipul are 1.95 si cam 100 kg) peste o masa asezata in spatele lui plina de sticle goale(sticlele ca sticlele....dar masa s-a facut tandari in concact cu gingasul meu tovaras).
Dupa inca cateve "reverente",sticle sparte si "aplaude"(ca aveam un public numeros), ma enervez si imi anunt amicul ,cu o palma dupa ceafa, ca trebuie sa parasim scena si sa luam o caleasca spre casa cat mai repede ca nu carecumva sa vina cineva sa ceara autografe, pentru ca nu avem pix si hartie pentru astfel de ocazii [plus ca deja patronl era langa noi si facea un tambalau incredibil de imi venea sa-i administrez o mustrare verbala dar mai mult fizica(cu ce eram noi vinovati daca terasa era prea subreda pentru amicul meu?).
Si astfel pornim spre Piata Romana incheind reprezentanta artistica , beti, fara prea mult chef , faimosi,fara chirias si plini de draci(de care ne-am debarasat la om acasa cu inca cateva beri ).